Textele autorilor români intră în DOMENIUL PUBLIC după 70 ani de la moartea acestora, ceea ce înseamnă că aceste opere pot fi reproduse și difuzate fără a mai fi protejate de drepturi de autor din momentul trecerii acestora în Domeniul Public.
Conform Legii nr. 8 din 14 martie 1996 (capitolul 5, Art. 25), completată de Legea 285/ 2004, privind dreptul de autor și drepturile conexe, ʺ(1) Drepturile patrimoniale prevazute la art. 13 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.”ʺ.
Traducerile acestor opere (Legea 285/2004 – ”14. Articolul 16 va avea urmatorul cuprins: «Art. 16. – Prin realizarea de opere derivate, in sensul prezentei legi, se intelege traducerea, publicarea in culegeri, adaptarea, precum si orice alta transformare a unei opere preexistente, daca aceasta constituie creatie intelectuala.»”) beneficiază de aceleași prevederi, adică autorul traducerii unei cărţi va fi la rândul său beneficiarul drepturilor de autor pentru traducerea sa, cu aceeași durată de 70 de ani din momentul în care a fost publicată traducerea. Traducerea este protejată timp de 70 de ani chiar dacă opera originală a intrat deja în rândul operelor din Domeniul Public.
Autorii și traducătorii care au cedat drepturile unei edituri – pentru o durată determinată în care editura a primit drepturile editării unei cărţi sau a unei traduceri – își recapătă drepturile după perioada de cedare a drepturilor menţionată în contractul cu editura.
Atenţie și la excepţiile care însoţesc în legislaţie aceste prevederi privind drepturile de autor!